ing. Flaviu POPESCU; dr.ing.Stelian RADU, ing. Corina COANDA

Pe la inceputul secolului al XVIII-lea incepe sa prinda contur, pe malul stang al Raului Mures, ceea ce astazi este considerat de specialistii consacrati "un monument national in arta parcurilor" si totodata cea mai veche si mai valoroasa colectie de plante lemnoase exotice si autohtone din Romania, ARBORETUMUL SIMERIA. Rezervatie dendrologica si peisagera cu valoare de unicat pentru patrimoniul national, Arboretumul Simeria a fost creat la inceputul secolului al XVIII-lea prin amenajarea zavoaielor naturale din lunca Muresului, in stil peisager (englezesc, romantic). Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Intr-o lucrare datand din 1763 (cel mai vechi document de atestare al parcului) se vorbeste despre o alee plantata cu castani (Aesculus hippocastanum), iar dupa relatarile unei lucrari din 1860, tot in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a fost introdus salcamul, aceasta fiind se pare cea mai veche experimentare a speciei in tara noastra. In decursul istoriei, parcul a apartinut succesiv familiilor nobiliare de origine maghiara (Gyulay, Kún, Fáy si Ocskay), si s-a transmis pe linie feminina. Ca proprietar al parcului in anul 1848 este mentionat contele Kún, cu ocazia revolutiei semnalandu-se numeroase distrugeri si avarierea cladirilor. In perioada 1870 - 1880 se fac primele remedieri ale parcului si cladirii si incepe, dupa planuri precise, o imbogatire a parcului prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient si America de Nord si au loc schimburi de seminte cu strainatatea. Proprietarul care este semnalat dupa contele Kún este Fáy Bela, titrat, naturalist, membru al Academiei de Stiinte Maghiare, care imbogateste parcul cu specii exotice scriind si unele lucrari stiintifice de aclimatizare a speciilor. Dupa 1918, Fáy Bela se stabileste la Simeria, in familia lui intrand ca ginere Ocskay Istvan, un artist de origine nobiliara, cu mult simt artistic, care amelioreaza mult parcul sub aspect peisagistic. Este posibil ca intreaga conceptie de amenajare peisagistica a parcului sa apartina unor peisagisti cunoscuti ai timpului, dar acest lucru nu apare mentionat. Se pare totusi ca intre 1924 si 1938 a lucrat aici ca gradinar Ludvig Bucek din Germania.

Dupa nationalizare (1949) Parcul intra in administratia Ocolului Silvic Simeria, in 1952 acesta fiind declarat ocol silvic experimental. In 1954 a fost infiintata Statiunea de Cercetari si Experimentari Forestiere Simeria care ulterior preia ca baza materiala Parcul Dendrologic. La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii, in baza H.C.M. 518/1954, Parcul dendrologic este ocrotit de lege, primind atributul de "Monument al Naturii" - rezervatie dendrologica. Colectia dendrologica a parcului mostenita de la vechii proprietari se ridica la peste 250 taxoni, in prezent existand 2165. Cu toate acestea, trebuie mentionat faptul ca ansamblul peisager, stilul arhitectural precum si valoarea data de vechimea si implicit maretia colectiei taxonomice demonstreaza o veche si constanta preocupare a fostilor proprietari pentru arhitectura peisagera si introducerea unor specii exotice rare. Recunoscand meritele fostilor proprietari care au realizat, mentinut si dezvoltat parcul pe parcursul a peste doua secole, se cuvine insa sa mentionam si meritele administratiei silvice si indeosebi ale I.C.A.S., ale Prof. I. Popescu Zeletin si ale dr.ing. Hulea Aurel care au salvat de la distrugere aceasta comoara vegetala.

Infiintata in 1954 in incinta Arboretumului, Statiunea de Cercetari si Experimentari Forestiere Simeria a declansat inca de la inceput ample actiuni de conservare, ameliorare si dezvoltare, vizand in principal: mentinerea si ameliorarea peisajelor, imbogatirea colectiei, realizarea de plantatii pilot cu specii exotice de interes forestier, amplificarea lucrarilor de aclimatizare si selectie si nu in ultimul rand crearea unei puternice baze materiale de multiplicare a speciilor forestiere si ornamentale valoroase atat pentru nevoile proprii ale Arboretumului sau a altor parcuri si gradini botanice, dar si pentru extinderea si dezvoltarea spatiilor verzi din centrele urbane. Importanta dendrologica, forestiera, peisagistica, didactica si recreativa a acestui "sit" de patrimoniu national si chiar international a fost confirmata si atestata de numeroase personalitati ale stiintei din tara si din strainatate, care l-au vizitat in ultimele patru decenii.

Arborii maiestosi, batrani sunt de un efect estetic neintrecut, impreuna cu ambianta de padure de lunca naturala si cu elegante aranjamente horticulturale. […] O vizita la aceasta uzina stiintifica, ce desavarseste un "magnum experimentum" de lunga durata, este instructiva si reconfortanta. Pepinierele recent largite si perfect ingrijite sint o chezasie pentru perpetuarea rosturilor unui asemenea parc, care a improspatat si imbogatit si pana acum gradinile noastre botanice si parcurile publice cu specii pretioase si isi vor da contributia la intemeierea de paduri noi, valoroase si de aici inainte."